mahmureală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHMUREÁLĂ, mahmureli, s. f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsă de bună dispoziție; buimăceală, mahmurie. –
Mahmur +
suf. -eală.mahmureală (Dicționaru limbii românești, 1939)mahmureálă f., pl.
elĭ, și
mahmuríe f. Mahmur, amețeală rămasă după beție saŭ după nedormire. V.
cĭumurluĭală.mahmureală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahmureálă s. f.,
g.-d. art. mahmurélii; pl. mahmuréli