mahmudea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHMUDEÁ, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din
tc. mahmudiye.mahmudea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mahmudeá (mahmudéle), s. f. – Monedă turcească de aur, bătută de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage și numele; valora 40 de taleri (
mahmudea tare) sau 35 (
mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (în 1848 valora 16,24 și respectiv 6,67 franci). –
Mr. mahmude, megl. mămudie. Tc. mahmudiyé (Roesler 599; Șeineanu, II, 242),
cf. ngr. μαχμουτιές,
sb. mahmudija.mahmudea (Dicționaru limbii românești, 1939)mahmudeá f., pl.
ele (turc.
mahmudiĭé). O veche monetă turcească de aur bătută de sultanu Mahmud II († 1839) și care valora 45 de leĭ vechĭ (Iorga, Negoț, 224). – Și
magm-.mahmudea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahmudeá s. f.,
art. mahmudeáua, g.-d. art. mahmudélei; pl. mahmudéle, art. mahmudélelemahmudeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mahmudeà f. veche monedă turceașcă de aur (bătută de Sultanul Mahmud):
cu dăsagi cu buzdugele pline cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDYÈ].