mahalagioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor;
p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. –
Mahalagiu +
suf. -oaică.mahalagioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahalagioáică (-gioai-) s. f.,
g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice