mahalagism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie;
p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; vorbe astfel colportate. –
Mahalagiu +
suf. -ism.mahalagism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mahalagísm s. n.,
pl. mahalagísmemahalagism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mahalagism n. vorbă sau expresiune de care se servesc mahalagii:
mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în franțuzisme mai mult sau mai puțin alterate:
parol ! (=
parole d’honneur),
rezon ! (=
raison),
alevoà (=
au revoir); apoi din neologisme așa zicând românizate:
ambiț (=
ambiție),
cremenal (=
criminal),
ostroment (=
instrument); din etimologii populare:
lăcrămație (=
reclamație),
scrofuloși (=
scrupuloși); din locuțiuni caracteristice:
a trata cu refuz (=
a refuza), etc.