magnetron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din
fr. magnétron.magnetron (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETRÓN s.n. Tub electronic în care intensitatea curentului electronic este comandată de un câmp magnetic exterior. [< fr.
magnétron].
magnetron (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETRÓN s. n. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior. (< fr.
magnétron)
magnetron (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAGNETRÓN (‹
fr. {i}; {s}
magneto- +
fr. [élec]tron „electron”)
s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă.
magnetron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetrón (tub electronic)
(-ne-tron) s. n.,
pl. magnetroáne