magnetou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din
fr. magnéto.magnetou (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr.
magnéto].
magnetou (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr.
magnéto)
magnetou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetóu (generator electric)
s. n.,
art. magnetóul; pl. magnetóuri