magnezie - explicat in DEX

magnezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAGNÉZIE s. f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, fără gust și fără miros, întrebuințat în medicină ca laxativ. – Din fr. magnésie.

magnezie (Dicționar de neologisme, 1986)
MAGNÉZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie].

magnezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MAGNÉZIE s. f. oxid de magneziu, praf alb, folosit în medicină ca laxativ. (< fr. magnésie)

magnezie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*magnézie f. (d. Magnezia, un oraș de la care vine numele magnetuluĭ. V. magnet, manganez). Chim. Oxid de magneziŭ, de un aspect de lut alb, insipid, insolubil în apă, întrebuințat ca laxativ, purgativ și contra acidelor.

magnezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
magnézie (-zi-e) s. f., art. magnézia (-zi-a), g.-d. magnézii, art. magnéziei

magnezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
magnezie f. praf alb, insipid, puțin solubil în apă: purgativ.