magnetizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETIZATÓR, -OARE, magnetizatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. –
Magnetiza +
suf. -
tor (după
fr. magnétiseur).
magnetizator (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETIZATÓR, -OÁRE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. //
s.m. Persoană care magnetizează (
2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr.
magnétiseur].
magnetizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETIZATÓR, -OÁRE I.
adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr.
magnétiseur)
magnetizator (Dicționaru limbii românești, 1939)*magnetizatór, -oáre s. Care magnetizează (ipnotizează [!]).
magnetizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)magnetizator m. cel de magnetizează.