magnetochimie (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază relațiile dintre structura moleculară a substanțelor și proprietățile lor magnetice. [Gen.
-iei. / cf. fr.
magnétochimie].
magnetochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază proprietățile magnetice ale corpurilor chimice. (< fr.
magnétochimie)
magnetochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnetochimíe s. f.,
art. magnetochimía, g.-d. magnetochimíi, art. magnetochimíei