maculatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice;
p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din
germ. Makulatur, fr. maculature.maculatură (Dicționar de neologisme, 1986)MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (
Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr.
maculature, germ.
Makulatur].
maculatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACULATÚRĂ s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ.
Makulatur, fr.
maculature)
maculatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*maculatúră f., pl.
ĭ (fr.
maculature, d.
maculer, lat.
maculare, a păta. V.
maclă, machetă). În tipografie, foaĭe de hîrtie pătată, răŭ tipărită saŭ cu alte defecte. Hîrtia tipărită care se vinde cu chilogramu.
maculatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!maculatúră s. f.,
g.-d. art. maculatúriimaculatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maculatură f.
1. foaie de hârtie pătată (în tipografie);
2. foaie de hârtie groasă pentru împachetat.