maculatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice;
p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din
germ. Makulatur, fr. maculature.