maculator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACULATÓR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe. –
Macula +
suf. -tor.maculator (Dicționar de neologisme, 1986)MACULATÓR s.n. Caiet (din hârtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it.
maculatore].
maculator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACULATÓR s. n. caiet (neliniat) pentru concepte, note etc. (< it.
maculatore)
maculator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maculatór s. n.,
pl. maculatoáre