macula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACULÁ, maculez, vb. I.
tranz. (
Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din
lat. maculare, fr. maculer.macula (Dicționar de neologisme, 1986)MACULÁ vb. I. tr. 1. (
Liv.) A păta.
2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr.
maculer, lat.
maculare].
macula (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr.
maculer, lat.
maculare)
macula (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări.
Fr. maculer. –
Der. maculatură, s. f., din
fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
macula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maculá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
maculeáză