macrou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACRÓU, macrouri, s. n. Pește de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre, care se apropie de țărmuri primăvara și vara
(Scomber scomber). **Conservă din carnea acestui pește. [
Var.:
macró s. n.] – Din
fr. maquereau.macrou (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MACRÓU s.n. (Iht.) Pește din fam.
scombridae, numit și
scrumbie-albastră, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare închisă pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioară albă-argintie; este un pește de consum cu carne foarte gustoasă, întâlnit în Marea Neagră, în Mediterană, în Oceanul Atlantic și în mările nordice
(Scomber scomber).macrou (Dicționar de neologisme, 1986)MACRÓU s.n. Pește de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ♦ Conservă proaspătă din carnea acestui pește. [< fr.
maquereau].
macrou (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACRÓU s. n. pește de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ◊ conservă din carnea acestui pește. (< fr.
maquereau)
macrou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macróu (ma-crou) s. n.,
art. macróul; pl. macróuri