macru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁCRU, -Ă macri, -e, adj. (Despre carne) Slab, fără grăsime și fără oase. –
Lat. macer, -cra.macru (Marele dicționar de neologisme, 2000)-MÁCRU1 elem. macro-. ()
macru (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁCRU2, -Ă adj. (despre vite sau despre oameni și părți ale corpului lor) fără carne, slab. ♦ carne ~ă = carne slabă, fără grăsime și fără oase. (< lat.
macer, -cra)
macru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mácru (mácră), adj. – Slab, fără grăsime. –
Mr. macru. Lat. macer (Pușcariu 1012; Candrea-Dens., 1037; REW 5202),
cf. it.,
sp.,
port. magro, fr. maigre, prov.,
cat. magre. Se spune numai despre carne.
Var. macră, s. f. (but) se folosește în
Bucov.,
cf. ALR, I, 56. –
Der. macrime (
var. măcriciune),
s. f. (rar, slăbiciune).
macru (Dicționaru limbii românești, 1939)mácru, -ă adj. (lat.
mácer, mácra, it.
macro, magro, pv. cat.
magre, fr.
maigre, sp. pg.
mugro).
Est. Carne macră, carne slabă saŭ fără grăsime, vorbind de carne tăĭată și destinată mîncăriĭ. – În vest rar, ob.
slab: carne slabă.macru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mácru (ma-cru) adj. m.,
pl. mácri; f. mácră, pl. mácremacru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macru a. slab, vorbind de carne și de vite. [Lat. MACRUM].