machiavelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce adj. Care este abil și fără scrupule; perfid, viclean. [
Pr.:
-chi-a-] – Din
fr. machiavélique, it. machiavellico.machiavelic (Dicționar de neologisme, 1986)MACHIAVÉLIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule; perfid. [Pron.
-chi-a-. / cf. it.
machiavellico, fr.
machiavélique].
machiavelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACHIAVÉLIC, -Ă adj. abil și fără scrupule; perfid. (< fr.
machiavélique, it.
machiavellico)
machiavelic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)machiavélic (machiavélică), adj. – Perfid.
It. machiavellico (
sec. XIX). –
Der. machiavelism, s. n.machiavelic (Dicționaru limbii românești, 1939)*machiavélic, -ă adj. De machiavelizm [!], conform machiavelizmuluĭ:
politică machiavelică. Fig. Astuțios, perfid:
plan machiavelic. În mod machiavelic.
machiavelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)machiavélic (-chia-) adj. m.,
pl. machiavélici; f. machiavélică, pl. machiavélicemachiavelic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)machiavelic a.
1. conform principiilor politice ale lui Machiavel;
2. fig. viclean, perfid:
purtare machiavelică.