machiavelism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACHIAVELÍSM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [
Pr.:
-chi-a-] – Din
fr. machiavélisme, it. machiavellismo.machiavelism (Dicționar de neologisme, 1986)MACHIAVELÍSM s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron.
-chi-a-. / < it.
machiavellismo, fr.
machiavélisme, cf.
Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian].
machiavelism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACHIAVELÍSM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie. (< fr.
machiavélisme, it.
machiavellismo)
machiavelism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)machiavelísm (-chia-) s. n., (fapte)
pl. machiavelísmemachiavelism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)machiavelism n.
1. sistemă politică a lui Machiavel, bazată pe rea credință și tiranie;
2. vicleșug, perfidie. [V.
Machiavel].