machia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACHIÁ, machiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă).
V. grima. [
Pr.:
-chi-a] – Din
fr. maquiller.machia (Dicționar de neologisme, 1986)MACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) da feței o anumită înfățișare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron.
-chi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
maquiller].
machia (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) face machiajul; a (se) grima. (< fr.
maquiller)
machia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)machia, machiez v. t. (intl.) a bate foarte rău, a desfigura.
machia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)machiá (a ~) (-chi-a) vb.,
ind. prez. 3
machiáză, 1
pl. machiém (-chi-em); conj. prez. 3
să machiéze; ger. machiínd (-chi-ind)