macerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare;
p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din
fr. macération.macerație (Dicționar de neologisme, 1986)MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen.
-iei, var.
macerațiune s.f. / cf. fr.
macération, lat.
maceratio].
macerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACERÁȚIE s. f. macerare. (< fr.
macération)
macerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maceráție (-ți-e) s. f.,
art. maceráția (-ți-a), g.-d. art. maceráției; pl. maceráții, art. maceráțiile (-ți-i-)