lustrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.lustrină (Dicționar de neologisme, 1986)LUSTRÍNĂ s.f. v.
lustrin.
lustrină (Dicționaru limbii românești, 1939)*lustrínă f., pl.
e (fr.
lustrine, d. it.
lustrino, o stofă care s´a făcut maĭ întîĭ la Genova, d.
lustro, lustru). Un fel de stofă supțire [!] cu lustru ca și alpaca.
lustrină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lustrină f. stofă cu lustru de căptușit sau pentru haine de vară.
lustrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUSTRÍNĂ s. f. v. lustrin.