lustragiu - explicat in DEX

lustragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. – Lustru¹ + suf. -agiu.

lustragiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lustragíu s. m., art. lustragíul; pl. lustragíi, art. lustragíii (-gi-ii)

lustragiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUSTRAGÍU, lustragii, s. m. Persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor. — Lustru¹ + suf. -agiu.

lustragiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
lustragíŭ m. (turc. lustroğu). Văxuĭtor de ghete.

lustragiù (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lustragiù m. care curăță și face lustru la ghete.