lușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)lúșcă f., pl.
ște și
ștĭ (vsl. rus.
*lučka, dim. d.
lukŭ, ceapă, care vine d. vgerm.
*luk, ngerm.
lauch, praz). Bălușcă, o plantă liliacee cu care țărancele (Suceava) văpsesc [!] oŭăle în galben (
ornithogálum). Pl. Omătuțe.