lusitan - explicat in DEX

lusitan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains.

lusitan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LUSITÁN, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. pl. 1. S. m. pl. Populație de origine iberică stabilită în SV Pen. Iberice. După un lung conflict cu romanii (192-137 î. Hr.) au fost supuși (definitiv în 61 î. Hr.) și înglobați, în timpul lui Augustus, în nou creata provincie imperială Lusitania (v. Portugalia). 2. Adj. Din Lusitania, din Portugalia.

lusitan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lusitán (referitor la Lusitania/Portugalia) adj. m., s. m., pl. lusitáni; adj. f., s. f. lusitánă, pl. lusitáne

lusitan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Veche populație iberică din sud-vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener.. Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. — Din fr. Lusitains.