lunguț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNGÚȚ, -Ă,lunguți, -e, adj. Diminutiv al lui lung; lunguieț. – Lung + suf. -uț.
lunguț(Dicționaru limbii românești, 1939) lungúț, -ă adj. Fam. Cam lung.
lunguț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lungúț adj. m., pl. lungúți; f. lungúță, pl. lungúțe
lunguț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNGÚȚ, -Ă,lunguți, -e, adj. Diminutiv al lui lung; lunguieț. — Lung + suf. -uț.