lungoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.lungoare (Dicționaru limbii românești, 1939)lungoáre, V.
lîngoare.lungoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lungoáre, s.n. – (med.) Tifos; febră tifoidă (ALR 1969: 156): „Să-i cumpere lecușoare / Că-i beteagă de lungoare” (Bilțiu 1990: 388). – Din lingoare (< lat. languor, -oris).
lungoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lungoare f. pop. lângoare (considerată de popor ca o boală îndelungată):
buruiană de lungoare.lungoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.