lungit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGÍT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. ♦ (Despre obiecte) Alungit, prelung. –
V. lungi.lungit (Dicționaru limbii românești, 1939)lungít, -ă adj. Făcut lung, întins:
un fir lungit. Tolănit, trîntit:
dormea lungit.lungit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lungit a. și adv. întins de-a lungul:
zace lungit pe iarbă.lungit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGÍT, -Ă, lungiți, -te, adj. (Despre ființe) Culcat, întins. ♦ (Despre obiecte) Alungit, prelung. —
V. lungi.