luminofor - explicat in DEX

luminofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. – Din fr., engl. luminophore.

luminofor (Dicționar de neologisme, 1986)
LUMINOFÓR, -Ă adj. (Liv.) Purtător de lumină; care are un semnal luminos. // s.n. Substanță sintetică fotoluminescentă, folosită în becurile fluorescente. [< fr. luminophore, cf. lat. lumen – lumină, gr. phoros – purtător].

luminofor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUMINOFÓR, -Ă I. adj. purtător de lumină; care are un semnal luminos. II. s. m. substanță sintetică fotoluminescentă, în becurile fluorescente, tuburi catodice etc. III. s. n. semnal luminos. (< fr., engl. luminophore, engl. luminofor)

luminofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luminofór¹ adj. m., pl. luminofóri; f. luminofóră, pl. luminofóre

luminofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luminofór² (substanță luminescentă, semnal luminos) s. m., pl. luminofóri

luminofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUMINOFÓR, -Ă, (1) luminofori, -e, adj., s. m., (2) luminofoare, s. n. 1. S. m. Substanță care are proprietatea de luminescență, folosită la acoperirea tuburilor fluorescente. 2. S. n. Semnal luminos. 3. Adj. (Livr.) Care are semnal luminos. — Din fr., engl. luminophore.