luminos - explicat in DEX

luminos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat². 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la marginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus.

luminos (Dicționaru limbii românești, 1939)
luminós, -oásă adj. (lat. luminosus). Plin de lumină, care dă lumină: soarele e luminos. Plin de lumină, unde pătrunde multă lumină: această cameră e luminoasă. Fig. Luminat, inteligent, cult: cap luminos, minte luminoasă. Plin de adevăr și care răsare de odată: ideĭe luminoasă.

luminos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luminós adj. m., pl. luminóși; f. luminoásă, pl. luminoáse

luminos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luminos a. plin de lumină: soare luminos; fig. idei luminoase. [Lat. LUMINOSUS].

luminos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s.f I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat². 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S.f Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la marginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta). — Lat. luminosus.