luminiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÍȚĂ, luminițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
lumină. 2. (
Pop.) Lumânare mică.
3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă
(Oenothera biennis). –
Lumină +
suf. -iță.