luminist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÍST1, -Ă, luminiști, -ste, s. m. și
f. Pictor care folosește efecte de lumină. – Din
fr. luministe.luminist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÍST2, -Ă, luminiști, -ste, s. m. și
f. Adept al luminismului
2; iluminist. –
Lumină +
suf. -ist (după
iluminist).
luminist (Dicționar de neologisme, 1986)LUMINÍST s.m. 1. Iluminist.
2. Adept al luminismului (2). [< fr.
luministe].
luminist (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUMINIST1, -Ă s. m. f. pictor care practică efecte de lumină. (< fr.
luministe)
luminist (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUMINÍST2, -Ă I.
adj., s. m. f. (adept) al luminismului. II. s. m. f. pictor care folosește efecte de lumină. (< lumină + -ist)
luminist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luminíst (pictor, iluminist)
s. m.,
pl. luminíștiluminist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMINÍST1, -Ă, luminiști, -ste, s. m. și f Pictor care folosește efecte de lumină. – Din
fr. luministe.luminist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMINÍST2, -Ă, luminiști, -ste, s. m. și
f. Adept al luminismului
2; iluminist. —
Lumină +
suf. -ist (după
iluminist).