luminiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic.
2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină.
3. (Rar) Lumină (
I 1). –
Lumină +
suf. -iș.