luminiș - explicat in DEX

luminiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.

luminiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
luminíș n., pl. urĭ. Poĭană, loc luminos într´o pădure. V. lucină.

luminiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luminíș s. n., pl. luminíșuri

luminiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luminiș n. 1. lumină slabă: din oglindă luminiș pe trupu-i se revarsă EM.; 2. poiană mică: se plimbau prin vreun luminiș de pădure ISP.

luminiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pată de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.