lumânărică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMÂNĂRÍCĂ, lumânărele, s. f. 1. Diminutiv ai lui
lumânare (
1).
2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic
(Verbascum thapsus). ♦ Compus:
lumânărica-pământului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze mari și flori albastre sau albe-gălbui
(Gentiana asclepiadea). –
Lumânare +
suf. -ică.