lucarnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCÁRNĂ, lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din
fr. lucarne.