luciolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (
Livr.) Licurici. [
Pr.:
-ci-o-] – Din
it. lucciola, fr. luciole.luciolă (Dicționar de neologisme, 1986)LUCIÓLĂ s.f. Licurici. [Pron.
-ci-o-, pl.
-li, -le. / cf. it.
lucciola, fr.
luciole].
luciolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUCIÓLĂ s. f. licurici. (< it.
lucciola, fr.
luciole)
luciolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luciólă (-ci-o-) s. f.,
g.-d. art. luciólei; pl. lucióleluciolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luciolă f. licuriciu:
roiu de flăcări ușurele, lucioli scânteietoare AL. [Termen literar după it.
lucciola].
luciolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (
Livr.) Licurici. [
Pr.:
-ci-o-] — Din.
it. lucciola, fr. luciole.