luceafăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și ai altor stele strălucitoare. ◊
Luceafărul-de-Dimineață sau
Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui).
Luceafărul-de-Seară sau
Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara).
Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau
Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei.
Luceafărul-Porcesc sau
Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului.
Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion.
2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. –
Lat. Lucifer.luceafăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)luceáfăr (lucéferi), s. m. –
1. (Înv.) Lucifer, prințul demonilor. –
2. Nume de stea. –
Mr. luțeafir(e). Lat. lucĭfer (Pușcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 171),
cf. sp. (lucifero). –
Der. luceflengher (
var. luceflender),
s. m. (dracul), cu
suf. -
engeros, de origine
țig. (Bogrea,
Dacor., I, 261) sau
-endru, cf. fleandură.luceafăr (Dicționaru limbii românești, 1939)luceáfăr m., pl.
luceferĭ (lat.
lúcĭfer, luciferi, d.
lux, lucis, lumină, și
ferre, a purta, compus ca și
fosfor. V.
lucesc, sufer). Stea mare, ca planeta Venerea ș. a. (La Em. o stea cu numele de Yperion, care a fost un titan, tatăl soareluĭ).
Fig. Persoană distinsă pin [!] ceva:
acest poet e un luceafăr al poeziiĭ. V.
stea.luceafăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luceáfăr (astru, figură proeminentă)
s. m.,
pl. lucéferiluceafăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luceafăr m.
1. numele popular al planetei Venus:
luceafărul de ziuă, luceafărul de seară; 2. (personificat) fiul Soarelui, îndrăgește fete muritoare (în tradițiunile populare):
Luceafărul, poemă de Eminescu; 3. aparițiune:
un luceafăr de fetică AL.;
4. fig. reprezentant ilustru:
luceferii poeziei; 5. fig. strălucire:
e lumina re’nvierii, e luceafărul sperării AL. [Lat. LUCIFERUM].
luceafăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊
Luceafărul-de-Dimineață sau
Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui).
Luceafărul-de-Seară sau
Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor= planeta Venus (văzută seara).
Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau
Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei.
Luceafărul-Porcesc sau
Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului.
Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion.
2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat.
Lucifer.