lucarnă - explicat in DEX

lucarnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUCÁRNĂ, lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din fr. lucarne.

lucarnă (Dicționar de neologisme, 1986)
LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne].

lucarnă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUCÁRNĂ s. f. fereastră mică în acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. (< fr. lucarne)

lucarnă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LUCÁRNĂ (‹ fr.) s. f. Fereastră mică, deschisă pe un versant de acoperiș, în scopul luminării și aerisirii spațiului de sub învelitoare. Au început să fie folosite din sec. 12 pe fleșele clopotnițelor și apar frecvent în perioada Renașterii franceze și în arhitectura sec. 19. La unele clădiri constituie un element arhitectonic decorativ.

lucarnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lucárnă s. f., g.-d. art. lucárnei; pl. lucárne

lucarnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUCÁRNĂ, lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Fierestruică pe care se poate privi afară. — Din fr. lucarne.