lubrifiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUBRIFIÁNT, lubrifianți, s. m. Material vâscos sau praf care se introduce între suprafețele de contact a două corpuri solide cu mișcare relativă, pentru a forma un strat subțire care să înlocuiască frecarea uscată cu una fluidă și să împiedice sau să reducă astfel uzura, încălzirea etc. [
Pr.:
-fi-ant] – Din
fr. lubrifiant.lubrifiant (Dicționar de neologisme, 1986)LUBRIFIÁNT s.m. (
Tehn.) Fluid vâscos sau praf care se pune între două piese care se freacă între ele. [Pron.
-fi-ant, pl.
-nți, (s.n.)
-nte. / cf. fr.
lubrifiant].
lubrifiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUBRIFIÁNT s. m. fluid vâscos sau praf care se interpune între suprafețele de contact a două piese ce se freacă între ele. (< fr.
lubrifiant)
lubrifiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lubrifiánt1 (lu-bri-fi-ant) adj. m., pl.
lubrifiánți; f.
lubrifiántă, pl.
lubrifiántelubrifiant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUBRIFIÁNT (‹
fr.;
cf. lat. lubricos „alunecos”)
s. m. Material care se poate întinde între suprafețele de contact a două corpuri aflate în mișcare relativă pentru a forma o peliculă subțire care să înlocuiască frecarea uscată cu o frecare fluidă, reducând uzura, încălzirea etc. Se folosesc
l. solizi (grafitul, sulful etc.),
l. semifluizi (seul, vaselina etc.) și
l. fluizi (uleiul, apa, aerul etc.).
lubrifiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lubrifiánt2 (lu-bri-fi-ant) s. m.,
pl. lubrifiánțilubrifiant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUBRIFIÁNT, lubrifianți, s. m. Material vâscos sau praf care se introduce între suprafețele de contact a două corpuri solide cu mișcare relativă, pentru a forma un strat subțire care să înlocuiască frecarea uscată cu una fluidă și să împiedice sau să reducă astfel uzura, încălzirea etc. [
Pr.:
-fi-ant] — Din
fr. lubrifiant.