lubeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (
Reg.) Pepene verde. [
Acc. și:
lubeníță] – Din
bg.,
scr. lubenica.lubeniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lúbeniță (lúbenițe), s. f. – Pepene verde (Cucurbita citrullus). –
Megl. l’ubiniță. Sl. (
sb.,
bg.,
cr.,
slov.)
lubenica (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Conev 44).
lubeniță (Dicționaru limbii românești, 1939)lúbeniță f., pl.
e (sîrb.
lubènica, bg.
lubenica, lĭubenica, lobe-, le- și
li-. V.
lubă și
lubene).
Olt. Ban. Trans. Pepene verde, harbuz.
Ĭal. Lubene. – În Ban. Trans. și
lébeniță, harbuz.
lubeniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lúbeniță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. lúbeniței; pl. lúbenițelubeniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lubeniță f. Tr. și Oltenia, pepene verde. [Serb. LUBENIȚA].
lubeniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (
Reg.) Pepene verde. [
Acc. și:
lubeníță] — Din
bg.,
sb. lubenica.