lubeniță - explicat in DEX

lubeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] – Din bg., scr. lubenica.

lubeniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lúbeniță (lúbenițe), s. f. – Pepene verde (Cucurbita citrullus). – Megl. l’ubiniță. Sl. (sb., bg., cr., slov.) lubenica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Conev 44).

lubeniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
lúbeniță f., pl. e (sîrb. lubènica, bg. lubenica, lĭubenica, lobe-, le- și li-. V. lubă și lubene). Olt. Ban. Trans. Pepene verde, harbuz. Ĭal. Lubene. – În Ban. Trans. și lébeniță, harbuz.

lubeniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lúbeniță (reg.) s. f., g.-d. art. lúbeniței; pl. lúbenițe

lubeniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lubeniță f. Tr. și Oltenia, pepene verde. [Serb. LUBENIȚA].

lubeniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÚBENIȚĂ, lubenițe, s. f. (Reg.) Pepene verde. [Acc. și: lubeníță] — Din bg., sb. lubenica.