lozincă - explicat in DEX

lozincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOZÍNCĂ, lozinci, s. f. Formulare concisă și pregnantă a unei idei, destinată să rețină atenția și utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc. ♦ Placardă, afiș etc. pe care se află o inscripție cu un astfel de conținut. – Din germ. Losung.

lozincă (Dicționar de neologisme, 1986)
LOZÍNCĂ s.f. Formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate. ♦ Placardă cu o astfel de chemare. [< germ. Losung].

lozincă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOZÍNCĂ s. f. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate. ◊ placardă, afiș etc. cu o astfel de chemare. (< germ. Lösung)

lozincă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lozíncă (lozínci), s. f. – Parolă. Germ. Losung (Borcea 197; Tiktin), prin intermediul rus. lozung, cf. bg., sb. lozinka.

lozincă (Dicționaru limbii românești, 1939)
lozíncă f., pl. ĭ (rus. lózung, bg. lozinka, d. germ. losung, lozincă). Parolă, cuvînt de recunoaștere între soldațĭ. Fig. Deviză, cuvînt care arată idealu cuĭva: lozinca luĭ e cinstea.

lozincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lozíncă s. f., g.-d. art. lozíncii; pl. lozínci

lozincă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lozincă f. parolă, vorbă de recunoaștere între soldați. [Nemț. LOSUNG (din graiul cătanelor austriace].

lozincă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOZÍNCĂ, lozinci, s. f. Formulare concisă și pregnantă a unei idei, destinată să rețină atenția și utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc. ♦ Placardă, afiș etc. pe care se află o inscripție cu un astfel de conținut. — Din germ. Losung.