lovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOVÍ, lovesc, vb. IV.
1. Tranz.,
intranz. și
refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦
Tranz. A bate. ♦
Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza.
2. Tranz. și
refl. A (se) atinge (fără violență).
3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... ◊
Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite.
4. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc.
5. Refl. recipr. (
Înv.; despre țări, terenuri etc.) A se învecina.
6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși.
7. Refl. recipr. (
Înv.) A se asemăna, a se potrivi. ◊
Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc.
8. Tranz. (
Înv.) A ataca. ♦
Refl. recipr. A se lupta. – Din
sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”.