lovire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOVÍRE, loviri, s. f. Acțiunea de
a (se) lovi și rezultatul ei. ♦ Infracțiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violență fizică. ♦
Fig. (
Înv.) Nenorocire, năpastă. –
V. lovi.lovire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lovíre s. f.,
g.-d. art. lovírii; pl. lovírilovire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOVÍRE, loviri, s. f. Acțiunea de
a (se) lovi și rezultatul ei. ♦ Infracțiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violență fizică. ♦
Fig. (
înv.) Nenorocire, năpastă. —
V. lovi.