lotcă - explicat in DEX

lotcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcație de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. – Din rus. lodka.

lotcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lótcă (lótci), s. f. – Barcă de pescuit. – Var. leotcă, lutcă. Rus., bg. lodka (Cihac, II, 179; Conev 82; Vasmer, II, 52).

lotcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
lótcă f., pl. ĭ (rut. rus. lódka). Dun. Luntre cu fundu lat. – În Munt. leotcă (eo dift.).

lotcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lótcă s. f., g.-d. art. lótcii; pl. lotci

lotcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lotcă (liotcă) f. luntre ușoară, țuguiată la căpătâie, a pescarilor lipoveni din Dobrogea. [Rus. LODKA].

lotcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcațiune de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. — Din rus. lodka.