lot - explicat in DEX

lot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure; parcelă. 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. ♦ Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemănătoare expediate în același timp sau sosite în același timp. 3. (Înv.) Loz; câștig obținut de un loz. – Din fr. lot.

lot (Dicționar de neologisme, 1986)
LOT s.n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure. 2. Grup, serie (de persoane). ♦ Grup de obiecte asemănătoare; cantitate mare de material de aceeași proveniență. 3. Loz. [< fr., engl. lot].

lot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOT s. n. 1. fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren, o pădure; parcelă. 2. grup, serie (de persoane). ◊ grup de obiecte, de mărfuri asemănătoare. (< fr. lot)

lot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lot (lóturi), s. n. – 1. Parte, bucată. – 2. Teren pentru construcții. – Mr. lot. Fr. lot (în mr., din it. lotto). – Der. loterie, s. f., din fr. loterie; loton, s. n. (loterie, joc de noroc care imită loterie), din fr. loto, germ. Lotto (Graur, BL, IV, 107).

lot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LOT (în „Vechiul Testament”), fiul lui Haran și unul dintre nepoții lui Avraam, care își alege ca loc de pășune câmpia mănoasă a Iordanului, lângă Sodoma. Dumnezeu, care vrea să nimicească acest loc al desfrânării, și trimișii lui îl scot pe L. din cetate, împreună cu soția și fiicele sale. Deși este prevenită să nu privească înapoi, soția se întoarce și este prefăcută într-un stâlp de sare. L. va trăi cu fiicele sale într-o peșteră; aceastea, fiindu-le teamă că seminția lor va pieri își îmbată tatăl; fiecare va avea câte un copil, cea mare pe Moab, strămoșul moabiților, iar cea mică pe Ben-Ammi, strămoșul amoniților.

lot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lot n., pl. urĭ (fr. lot, cuv. de origine germanică; got. hlauts, vechĭ scandinav hlaut, anglo-sax. hlot, engl. lot, germ. loos, sorț, parte. V. loton, loterie, loz). Porțiune care revine fie-căreĭ persoane într´o împărțire: moșie împărțită în loturĭ. Ceĭa ce revine într´o loterie fie-căruĭ bilet cîștigător: a cîștiga lotu cel mare. Fig. Sorț, destin: mizeria e lotu luĭ.

lot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lot s. n., pl. lóturi

lot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lot n. 1. porțiune dintr’un tot ce se împarte: loturi de pământ; 2. ceea ce se câștigă într’o loterie (=fr. lot).

lot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure; parcelă. 2. Grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune. ♦ Grup de sportivi selecționați în vederea formării unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemănătoare expediate în același timp sau sosite în același timp. 3. (înv.) Loz; câștig obținut de un loz. — Din fr. lot.