loterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOTERÍE, loterii, s. f. Joc de noroc care constă în emiterea unor bilete prevăzute cu numere sau combinații de numere, dintre care, prin tragere la sorți, unele sunt declarate câștigătoare, dând dreptul posesorilor lor la premii în bani, în obiecte de valoare etc.; loto (
2). ♦
Fig. Hazard, noroc, baftă. – Din
fr. loterie.loterie (Dicționar de neologisme, 1986)LOTERÍE s.f. Joc de noroc în care se trag la sorți numerele câștigătoare. ♦ (
Fig.) Noroc, hazard. [Gen.
-iei. / cf. fr.
loterie, it.
loteria].
loterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOTERÍE s. f. joc de noroc în care se trag la sorți numerele câștigătoare; loto (2). ◊ (fig.) noroc, hazard. (< fr.
loterie)
loterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*loteríe f. (fr.
loterie, d. it.
lotteria. V.
loton), Un joc de noroc la care, după ce ți-aĭ luat un bilet orĭ maĭ multe, se trag sorțiĭ și se atribue [!] cîștigu saŭ cîștigurile biletuluĭ al căruĭ număr a ĭeșit cîștigător:
loterie particulară saŭ
de stat. Fig. Lucru saŭ afacere care depinde de noroc:
fericirea și nefericirea îs une-orĭ o loterie.loterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)loteríe s. f.,
art. lotería, g.-d. art. loteríei; pl. loteríi, art. loteríileloterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)loterie f.
1. joc în care loturile sunt trase la sorți;
2. fig. afacere de hazard.
loterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOTERÍE, loterii, s. f. Joc de noroc care constă în emiterea unor bilete prevăzute cu numere sau combinații de numere, dintre care, prin tragere la sorți, unele suntdeclarate câștigătoare, dând dreptul posesorilor lor la premii în bani, în obiecte de valoare etc.; loto
(2). ♦
Fig. Hazard, noroc, baftă. — Din
fr. loterie.