logofețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LOGOFEȚÉL,logofeței, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.
logofețel(Dicționaru limbii românești, 1939) logofețél m., pl. eĭ. Vechĭ. Copist, scriitor, diac.
logofețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) logofețél (înv.) s. m., pl. logofețéi, art. logofețéii
logofețel(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) logofețel m. copist inferior.
logofețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LOGOFEȚÉL,logofeței, s. m. (înv.) Diminutiv al lui logofăt-, grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.