logofeteasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LOGOFETEÁSĂ,logofetese, s. f. Soția logofătului. – Logofăt + suf. -easă.
logofeteasă(Dicționaru limbii românești, 1939) logofeteásă f., pl. ese. Nevastă de logofăt.
logofeteasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) logofeteásă (înv.) s. f., g.-d. art. logofetései; pl. logofetése
logofeteasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LOGOFETEÁSĂ,logofetese, s. f. (înv.) Soția logofătului. — Logofăt + suf. -easă.