logofeție - explicat in DEX

logofeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

logofeție (Dicționaru limbii românești, 1939)
logofețíe f. Denumirea mareluĭ logofăt și cancelaria luĭ. Funcțiunea de logofăt în general.

logofeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
logofețíe (înv.) s. f., art. logofețía, g.-d. art. logofețíei; pl. logofețíi, art. logofețíile

logofeție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
logofeție f. 1. demnitate de mare logofăt; 2. cancelaria unui logofăt: logofeția dreptății.

logofeție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. (înv.) Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.