locular - explicat in DEX

locular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire.

locular (Dicționar de neologisme, 1986)
LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor].

locular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCULÁR, -Ă adj. împărțit în mai mulți loculi (2); închis în alveole. (< fr. loculaire)

locular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
loculár adj. m., pl. loculári; f. loculáră, pl. loculáre

locular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). — Din fr. loculaire.